Am făcut figuraţie la Cristian Mungiu - 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile

   Iulia Blaga
   Suplimentul de cultură, mai 2007



Am mai fost pe platourile de filmare - e drept, nu atît de des cît mi-ar fi plăcut -, dar recent am şi debutat. Ca figurant, în filmul 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile - prima parte a seriei Amintiri din Epoca de Aur de Cristian Mungiu -, care merge la Cannes, în Competiţia Oficială. Norocul s-a răzbunat), pentru că Nae Caranfil nu m-a chemat să interpretez rolul de ziaristă în Filantropica, luînd alte 5-6 tinere să-şi joace propriul rol.

Nu-i nimic. Experienţa de la Cristi Mungiu a fost interesantă şi mi-a făcut poftă de mîncare, deşi era atît de linişte pe platou şi atît de puţină lume încît nu m-am gîndit, să nu se supere Cristi, că e un film atît de serios încît să sară direct în Competiţia Oficială de la Cannes. Povestesc acum despre ea, deşi s-a petrecut în urmă cu cîteva luni şi deşi i-am anunţat deja pe prieteni că, după ce Wong Kar-wai va vedea filmul lui Mungiu la Cannes, urmează să apar în In The Mood For Love 2. (Ei, bineînţeles că glumesc.)

Depoul Victoria, despre care nu ştiam că există. În spatele Guvernului eşti în plină Epocă de Aur, chiar dacă echipa lipeşte hîrtii albe peste reclamele de pe tramvaie. "Filmăm" într-un asemenea tramvai. Fata de la costume mi-a dat o geacă roz, un fular gri şi un rucsac. Pentru că am "pile" la regizor, sînt figurantul cel mai vizibil, deci dacă la premieră n-o să-mi pice invitaţia din mînă, o să mă pot şi vedea.

Sarcina mea e să mă uit pe geam. N-am emoţii. Tragem şapte duble, adică mergem cu tramvaiul vreo 15 metri, pînă spre ieşirea în Ştefan cel Mare. De fiecare dată observ alte amănunte la casele de pe partea dreaptă. Un geam în pătrăţele, jaluzele lărgite, o umbră frumoasă pe casa galbenă, cerul cu tot mai puţini nori. Şi Cristian Mungiu, şi secundul Radu Bărbulescu le văd, dar pe altele, de pildă nişte înscrisuri pe gardul depoului, prea actuale, nişte termopane sau un aparat de aer condiţionat. Directorul de imagine Oleg Mutu e atent să le evite. Ce mă amuză e că de vreo două ori, Cristian Mungiu îmi spune încurajator, ca unei actriţe nesigure: "Ai fost foarte bine", lucru care nu mă împiedică să nu-i reproşez, tot la băşcălie, că nu mi-a explicat rolul. "Stai liniştită, am avut odată o actriţă care trebuia să zică doar: cum treceţi de intersecţie, e imediat pe dreapta - dar, ca să-şi dea replica, a avut nevoie să ştie ce meserie are în film şi dacă e măritată.".

E duminică şi pe calendar, şi în programul filmărilor. Nu e o zi grea, chiar dacă aveam să aflu pe urmă că s-a stat pînă la 1 noaptea, parţial şi din cauza unui cetăţean băut şi recalcitrant apărut pe platou.

Dar acum sînt încă la filmare şi într-o pauză socializez cu colegii de figuraţie - care stau stingheri deoparte. (Mi-e jenă să mă duc la Anamaria Marinca. Ce să-i spun? "Bună, să ştii că eu nu sînt figurantă, numai mă fac. Merg filmările?" M-ar crede? O să spună că sînt spioană şi fac reportaje undercover, mai ales că e foarte rezervată cu jurnaliştii români. Sînt într-o situaţie ingrată. Mai bine stau cu grupa mea.) O doamnă între două vîrste îmi mărturiseşte că a mai jucat în Modigliani şi încă într-un film al cărui titlu nu-mi spune nimic, şi că face figuraţie şi pentru bani, dar şi de plăcere.

Mai e un domn - bănuiesc pensionar - care cred că evită plictiseala, agonisind şi pentru întreţinere, şi o fată de liceu care lipseşte de la şcoală cînd are filmare şi care îmi spune că, dacă vreau să mă lansez, mă ajută pentru că şi-a făcut firmă. De ce nu? Un coleg de-al meu a făcut o pasiune pentru asta. A fost, printre altele, jandarm în Père Goriot şi un băiat de la calculator în Chuckie 5.

Normal că îmi stă ca un cui în creier fraza celebră a lui George Călinescu despre criticii care sînt artişti rataţi. Sper că n-o să ajung un figurant ratat. Sau poate că sînt un critic ratat şi viitorul meu s-a deschis acum şi el e figuraţia.

Ştii ceva? Nu m-ar deranja prea tare. Mereu am zis că e mai mare satisfacţia de a fi muncit (orice) la un film decît cea de a scrie despre acel film.


SURSA:  

http://agenda.liternet.ro/articol/4471/Iulia-Blaga/Am-facut-figuratie-la-Cristian-Mungiu---4-luni-3-saptamini-si-2-zile.html

Figuranti
Voi scrie despre figuranti. Nu, nu cei din acceptiunea populara, ci cei care fac figuratie. Nu cei cu figuri. Mi-au starnit dintotdeauna curiozitatea omuletii astia. Apar in cate un film, si nu fac nimic. Se strang in grupulete grupulete, si discuta. Sau se fac ca discuta. M-am intrebat dintotdeauna despre ce discuta. Oare discuta cu adevarat ? Mereu cand apar figurantii in film, ei fac in asa fel incat sa se auda doar zumzet de conversatie. Dar niciodata nu intelegi nici un cuvant. Sau cel mult auzi ultima parte.

Scouty zice ca ei zic "rubarb". Dar eu nu cred. Eu cred ca-s mult mai profunzi. Eu cred ca "rubarb" zic doar in timpul filmarilor. In timpul repetitiilor, discuta strategii de figuratie. Cum sa fii un figurant mai bun. Si din cand in cand se barfesc.
"-L-ai vazut pe figurantul ala ? Cred ca incearca sa ma sape. Vrea sa ajunga personaj secundar. Stiu eu ca se culca cu regizorul. Incearca sa ma submineze, si va reusi. Cariera mea de figurant este pe sfarsite. O simt."

"Si zi-mi, cum reusesti pozitia aia ? Mi-ai placut cand ai aparut intre cadrele 14490 si 14495. Ai fost atat de natural in acele 195 de milisecunde."

Dar atunci cand se duc sa faca figuratie oare li se cere un CV ? Si daca da, ce trec in el ?

1992 - Omul ce a stat in spatele celui pe care l-a altoit Steven Seagal cu o bata de baseball in "Under Siege"
1999 - Omul ce a traversat strada alaturi de Bruce Willis la pozitia 45"34' din "Al saselea simt


Oare de ce nu se dau oscaruri pentru cel mai bun figurant intr-un film documentar ?

As dori sa le multumesc prietenilor, familiei si regizorului pentru ca au crezut in mine, si m-au sprijinit in cele 1.8 secunde de film. Va multumesc. Va iubesc. Pe toti

Oare figurantii au sindicat ? Eu nu cred. Dar daca ar avea sindicat, cum ar sti pe cine sa aleaga ca lider de sindicat ? Eu cred ca liderul de sindicat ar fi un actor dintr-un rol secundar. Unul care a pornit de la figuratie, si a urcat pe cadavre pana cand a ajuns sa poata spune o replica intr-un film. Chiar. Figurantii niciodata nu-s prezentati la sfarsitul filmului. Actorii din rolurile secundare da. Chiar si daca acestia doar ii spun actorului principal cat este ceasul. Au vorbit. Camera s-a oprit asupra lor timp de cinci secunde, si intreaga lume i-a auzit. Au avut cele cinci secunde de faima. In ochii lor, a fost cea mai poetica informare asupra ceasului din istoria cinematografiei.

Iar regizorii oare ii observa vreodata pe figuranti ? La previzionare, regizorul sa ii spuna dintr-o data operatorului aparatului de proiectie "STOP! Opreste rola. Da inapoi 23 de cadre. Nu 24, ca era acum mai putin de o secunda. Asa! Acolo. DA! Afla cum il cheama. Il vreau ca actor secundar in urmatorul meu film despre copii orfani ce traiesc crescuti de broaste testoase!"

Oare daca figurantii ar avea un sindicat, si ar face greva, lumea le-ar simti lipsa ? Eu cred ca da. La urma urmei, "rubarb" este un cuvant greu de pronuntat.
Posted by Ala care este at 7/17/2008 03:00:00 PM



SURSA:  
http://crededarsicerceteaza.blogspot.com/2008/07/figuranti.html  

--Last edited by westerland on 2008-08-29 01:36:24 --

Se vad cu ochiul liber mai multe emisiuni in care publicul aplauda profesionist. Filosofia figurantilor este povestita de patronul unei firme din domeniu.

Patronul IQ Casting

Numele meu este Valeanu Anita, Valeanu - prenume, Anita - nume. Numele? O toana de-a parintilor. Am lucrat la Castel Film. Am facut figuratie, m-am ocupat de figuratie si am avut prieteni plecati in strainatate cu care discutam despre figuratie, casting e termenul obisnuit. Infiintati din ’98, avem in portofoliu emisiuni ale tuturor televiziunilor, cu exceptia PRO TV. Avem si persoane de 60 de ani, dar si tineri. Am inceput cu Lazarov, el introducind notiunea in uzul obisnuit.

"Pile" la televiziuni

Am avut o surpriza aici. Mic fiind, am crezut ca televiziunea este ceva inabordabil, unde se intra foarte greu. Am intrat destul de usor. Depinde de cit de competent esti. Daca esti OK, usile se deschid.
Competenta in figuratie

La inceput, exigentele erau minime. O baza mare de date era suficienta. Acum, lucrurile nu stau la fel. Nu poti face timpenii cu publicul.

Filosofie si figuratie

Figuratia se adapteaza cerintelor. Aici tine de bucataria noastra interna si nu stiu daca e bine sa le spun. Daca ai un clip in care figuratia bate in noroi, sau e o emisiune in care este invitat un politician, ai nevoie de oameni care se adapteaza firesc la detalii. Automat, oricine intra intr-un platou de filmare percepe locul ca un univers nou si e normal sa fie reticent. Trebuie sa stii sa explici ce vrei, sa-l modelezi, sa lase automat grijile de acasa, sa scoata din el numai lucrurile bune.

Filosofie si figuratie - se intoarce

Trebuie sa le spunem ca sint parte foarte importanta din echipa, ca fara ei nu se poate. Ei pot aduce ratingul emisiunii. Cind auzi: "Nimeni nu are nevoie de voi", iti dai seama ca nu e adevarat. Ei chiar sint importanti. Sint emisiuni care nu se pot face fara public. Daca publicul e plictisit, omoara audienta.
Public si subiect si viceversa

Au fost cazuri cind, din figuratie, oamenii au devenit subiecte ale emisiunii. N-ai cum sa nu te regasesti, sint lucruri de viata. E normal.

Sistemul

E simplu. Selectam persoanele. Facem castinguri peste castinguri. Apar oameni noi. Alegem oameni carora le place lucrul acesta. Vedem cind omul este mai deschis sau mai inchis. Pe cel deschis "il tragi in fata". Trebuie sa ai apoi o paleta cit mai mare de profiluri profesionale. Trebuie sa ai si un inginer, un student, nu poti sa ai numai casnice.

Pacalire

Cum sa spun, noi nu prelucram publicul. Ideea este ca publicul de acasa sa se regaseasca in cel de la televizor. Nu e figuratie ceea ce fac ei. Figuratia se face in film.

Jobul nostru este sa le deschidem orizontul celor ce aplauda. Nu e nici o pacaleala. Cind te duci in magazin, produsele ce ar trebui sa se vinda cel mai bine sint puse la nivelul ochilor. Noi sintem o parte din mecanism. Ajutam omul care vrea sa aplaude sa-si spuna un punct de vedere. Il luam de acasa, ii spunem cum sa faca sa-si exprime punctul de vedere. Nu e o manipulare.
Banii figurantului

Daca e vorba de un promo pentru o emisiune, chiar si o suta de euro. Pentru figuratia obisnuita, o suta de mii pentru ziua de filmare.

Cum se aranjeaza

Sa fie o paleta cit mai colorata. Cineva in picatele sta mai in spate. Vestimentatia si aspectul conteaza. E nevoie de a-si spune parerea, atunci cel care are o parere e pus in fata. Aplauzele se exerseaza spre a fi uniforme. Sint patru persoane care fac animatie. Animatorii, in afara, sint platiti pe nivelul al patrulea de venituri, dupa vedeta, producator si regizor. Aici, lucrurile nu stau la fel. Animatorul e important, ginditi-va, se vorbeste de cineva care si-a rupt piciorul si tu ce faci? Dai aplauze? Nu e chiar bine. Animatorul nu se vede niciodata. Sta in legatura cu producatorul, se uita mereu la prezentator. Nu are timp de nimic. Nici in pauza. Fiindca atunci aranjeaza detaliile urmatoare.
Valeanu

Sint animator si sint un impatimit al tutunului. Nu pot, cinci-sase ore cit fac animatia, sa fumez o tigara.

Banii lui

Se cistiga bine. Cum sa spun, daca un actor ia doua milioane pe un rol, animatia nu poate fi platita prea mult. Dar ca patron, sigur, poti sa-ti cumperi mai mult de o motocicleta pe an. Asta ca sa masor munca mea prin ceea ce imi place. Am un Kawasaki Ninja, primit cadou.

Filosofie si figuratie - trei

Asta nu e un job de cariera. Aici oamenii vin si dispar dupa o luna. Nu te poti lega foarte tare de vreun om, de povestea vreunuia. Iar daca te atasezi, degeaba, oricum, om si poveste dispar.

Sursa: Cotidianul, 18 Aprilie 2005
Autor: Eugen Istodor
Cotidianul - alte stiri si articole preluate pe 9AM


SURSA:  
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/8999/Figuratie-la-televiziune.html  

--Last edited by westerland on 2008-08-29 01:36:56 --